gargarisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV.
Refl. A face gargară. ♦
Tranz. și
refl. Fig. (
Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din
ngr. ghargharízo.gargarisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gargarisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. gargarisésc, imperf. 3
sg. gargariseá; conj. prez. 3
să gargariseáscăgargarisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gargarisì v. a-și clăti gura sau gâtlejul cu un lichid.