gargară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (
concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop.
2. Fig. (
Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din
ngr. gharghára.