gașper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁȘPER, gașperi, s. m. (
Fam. și
ir.) Țigan. – Din
n. pr. Gașper (= Gaspar).gașper (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáșper (gáșperi), s. m. – Țigan. –
Var. gașpar. De la
Gaspar, unul din cei trei magi (DAR; Șeineanu,
Semasiol., 174; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 179). –
Der. gașperiță, s. f. (țigancă);
ghesperiță, s. f. (vrăjitoare).
gașper (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gașper, gașperi s. m. 1. (
iron.) v.
garoi. 2. persoană întreprinzătoare / abilă în afaceri / expertă în probleme financiare.
3. bărbat cu succes la femei.
gașper (Dicționaru limbii românești, 1939)gáșper m. (d.
Gaspar Gașpar, unu din ceĭ treĭ craĭ de la răsărit, înfățișat ca Harap, saŭ d. carintianu
gaschper, om zdrențăros, tot din
Gaspar. Bern. 1, 284).
Iron. Țigan, Faraon. – Și
gașpar. Fem
Gáșperiță (uzitat și ca epicen, ca și
baragladină).
gașper (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gáșper (
fam.)
s. m.,
pl. gáșperigașper (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gașper m.
pop. lăutar țigan:
scărțăiturile a doi gașperi. [Dela
Gașpar, unul din cei trei Crai dela Răsărit, care se reprezintă ca un Arap, fiindcă „ținea (ne spun cântecele de stea) frânele crăiei în părțile Araviei”].