gașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁȘCĂ, găști, s. f. (
Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊
Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. –
Et. nec.gașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáșcă (-te), s. f. –
1. Colibă. –
2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la
rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.
gașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gașcă, găști s. f. 1. (
peior.) grup de elemente declasate / de derbedei.
2. grup de adolescenți / de liceeni; grup de tineri; grup de prieteni.
gașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)gáșcă f., pl.
ște și
găștĭ (rus.
gáečka, gáĭka, mutelcă, șurub. V.
gaĭcă). Baracă, magherniță, prăvălioară.
Fig. Adunătură, coterie, clică, cărdășie, societate de șarlatanĭ orĭ de egoiștĭ. V.
gășcar.gașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gáșcă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. gắștii; pl. găștigașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gașcă f.
1. colibă;
2. gazdă (ironic);
3. fam. adunătură, coterie:
s´a spart gașca. [Origină necunoscută].