fĭerăstrăŭ - explicat in DEX

fierăstrău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FIERĂSTRĂU, fierăstraie, s. n. V. ferăstrău (1).

fierăstrău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fierăstrắu / ferăstrắu s. n., art. fierăstrắul / ferăstrắul; pl. fierăstráie / ferăstráie

fierăstrău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
fierăstrău, fierăstraie s. n. (glum.) proteză, placă dentară.

fĭerăstrăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
fĭerăstrắŭ și herăstrắŭ n., pl. aĭe și ăĭe (ung. *fürésztö din fürész, fĭerăstrăŭ, și contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr´o lamă dințată fixată în niște lemne și întrebuințat la tăĭat lemnele rozîndu-le. Joagăr, gater. Fabrică de tăĭat lemnele și de făcut scîndurĭ. – În Trans. și ferăstrăŭ, ferezăŭ și firisăŭ, în Mold. nord feresăŭ, feresăŭ (pop. he-) și serisăŭ, în Mold. sud feresteŭ, în Munt. est ferăstrăŭ și fĭerăstăŭ (pop. hĭe-). V. și firez.