fabianism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [
Pr.:
-bi-a-] – Din
engl. fabianism, fr. fabianisme.fabianism (Dicționar de neologisme, 1986)FABIANÍSM s.n. Doctrina fabienilor. [Pron.
-bi-a-. / cf. fr.
fabianisme, it.
fabianismo, germ.
Fabianismus].
fabianism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FABIANÍSM s. n. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl.
fabianism, fr.
fabianisme)
fabianismfabianísm s.n. (polit.) Doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul sec. 19, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism prin reformare și înscrierea în cadrul legal existent. • sil.
-bi-a-. / engl.
fabianism, fr.
fabianisme; cf. nm. pr. Quintus
Fabius Maximus, supranumit Cunctator „temporizatorul”, general roman, celebru pentru tactica sa temporizatoare în lupta împotriva lui Hannibal.(DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
fabianism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fabianísm (-bi-a-) s. n.fabianism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [
Pr.: -
bi-a-] — Din
engl. fabianism, fr. fabianisme.