fa - explicat in DEX

fa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FA¹ s. m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și notația corespunzătoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa.

fa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FA² interj. v. fă.

fa (Dicționar de neologisme, 1986)
FA s.m.invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. [< it. fa].

fa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FA s. m. inv. (muz.) 1. treapta a patra a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. denumire a uneia dintre cheile muzicale. (< it. fa)

fa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
fa! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin

fa (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) fa interj. (din fată, cum se vede din vechĭu fa-sa, fata sa). Fam. Vorbă pin [!] care strigĭ o fată saŭ o femeĭe egală saŭ inferioară ție (une-orĭ și cu dispreț): Stăĭ, fa! Fa Ioano! Fa nebuno! – În vest și fă. În Munt. vest fă p. femeĭ și fe p. fete. V. măĭ, bĭa.

fa (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) fa m. Muz. Al patrulea sunet al gameĭ și nota care-l reprezentă [!].

fa (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FA (‹ it., fr.) s. m. invar. (MUZ.) Denumire a unuia dintre cele șapte sunete ale gamei, corespunzătoare notației literare F. ♦ Denumire a uneia dintre cheile muzicale. ◊ Instrument în fa = instrument transpozitoriu, ale cărui sunete sunt emise cu o cvintă ma jos decât sunt scrise.

fa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fa¹ s. m., pl. fa

fa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fa²/fă (pop.) interj.