furios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [
Pr.:
-ri-os] – Din
fr. furieux, lat. furiosus.furios (Dicționar de neologisme, 1986)FURIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de furie, mânios. ♦
adv. Cu furie. ♦ (
Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron.
-ri-os. / cf. lat.
furiosus, fr.
furieux].
furios (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURIÓS, -OÁSĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr.
furieux, lat.
furiosus)
furios (Dicționaru limbii românești, 1939)*furiós, -oásă adj. (lat.
furiosus). Care e în prada furiiĭ:
om furios. Care denotă furia:
gesturĭ furioase. Fig. Impetuos:
vînt furios. Adv. În mod furios:
a ataca furios.furios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furiós (-ri-os) adj. m.,
pl. furióși; f. furioásă, pl. furioásefurios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furios a.
1. care e in prada furiei:
nebun furios; 2. care exprimă furie:
priviri furioase; 3. foarte violent:
furtună furioasă.