furibund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURIBÚND, -Ă, furibunzi, -de, adj. Plin de furie, foarte furios, mânios la culme; turbat. – Din
fr. furibond, lat. furibundus.furibund (Dicționar de neologisme, 1986)FURIBÚND, -Ă adj. Furios, mânios la culme. [< lat.
furibundus].
furibund (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURIBÚND, -Ă adj. furios, mânios la culme. (< fr.
furibond, lat.
furibundus)
furibund (Dicționaru limbii românești, 1939)*furibúnd, -ă adj. (lat.
furibundus, d.
furor, furie). Furios, supus unor marĭ accese de furie:
ĭacobin furibund. De furibund:
făcea gesturĭ furibunde. Subst.
Un furibund.furibund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furibúnd adj. m.,
pl. furibúnzi; f. furibúndă, pl. furibúndefuribund (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furibund a.
1. apucat de furii;
2. care exprimă furie:
gesturi furibunde.