furier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURIÉR, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară. [
Pr.:
-ri-er] – Din
fr. fourrier.furier (Dicționar de neologisme, 1986)FURIÉR s.m. Militar (subofițer sau soldat gradat) care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau a unei subunități militare. [Pron.
-ri-er. / < fr.
fourrier].
furier (Marele dicționar de neologisme, 2000)FURIÉR s. m. militar în termen care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei (sub)unități. (< fr.
fourrier)
furier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)furiér (furiéri), s. m. – Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară.
Fr. fourrier. Unul din puținele cuvinte
fr. introduse în
rom. în prima jumătate a
sec. XVIII (figurează la
N. Costin).
furier (Dicționaru limbii românești, 1939)*furiér m. (fr.
fourrier, furajor, [azĭ] furier. V. și
furaj).
Arm. Sergent orĭ caporal (la trupele călărĭ maĭ înainte
brigadier) însărcinat cu contabilitatea, corespondența și, în marș, cu îngrijirea de mîncare și cantonament. Adj.
Sergent furier.furier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furiér (-ri-er)
s. m.,
pl. furiérifurier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furier m. subofițer însărcinat cu contabilitatea și cu îngrijirea locuințelor și a proviziunilor pentru soldații din compania sa (= fr.
fourrier).