furiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊
Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. –
Fur +
suf. -iș.furiș (Dicționaru limbii românești, 1939)furíș și (maĭ des)
pe furiș adv. (d.
fur). Pe ascuns, ca hoțu:
a ataca pe furiș.furiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)furíș adj. m.,
pl. furíși; f. furíșă, art. furíșa, pl. furíșefuriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].