fumăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMĂRÍȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase
(Fumaria officinalis). –
Fum +
suf. -ăriță.fumăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumăríță s. f.,
g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe