fumar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. –
Lat. fumarium.fumar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumár s. n.,
pl. fumárefumar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumar, coșul de fum, la o casă țărănească.