fumărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMĂRÍT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în
sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. –
Fum +
suf. -ărit.fumărit (Dicționaru limbii românești, 1939)fumărít n., pl.
urĭ (d.
fum).
Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă.
Azĭ. Est. Rar. Loc de casă:
mĭ-am cumpărat un fumărit.fumărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumărít s. n.fumărit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume:
am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.