fumărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMĂRÁR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. –
Fumar +
suf. -ar.fumărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumărár (
înv.)
s. m.,
pl. fumărári