fumărică (Dicționaru limbii românești, 1939)
fumărică f., pl. ele, și -íță f., pl. e (d. fum). Iarbă de curcă, safterea, o buruĭană, (fumária officinális).
fumărică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fumărică f. plantă mică și delicată, cu gust amar, întrebuințată în farmacie (Fumaria).