fuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUMÁ, fumez, vb. I.
Intranz.,
Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din
lat. fumare (înțelesul după
fr. fumer).
fuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr.
fumer)
fuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fumeázăfumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fumà v. a trage, a bea tutun. [Lat. FUMARE].