fulgurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULGURÍT, fulgurite, s. n. Formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor. – Din
fr. fulgurite.fulgurit (Dicționar de neologisme, 1986)FULGURÍT s.n. (
Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de câțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr.
fulgurite, germ.
Fulgurit].
fulgurit (Marele dicționar de neologisme, 2000)FULGURÍT s. f. (geol.) formație tubulară formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. (< fr.
fulgurite)
fulgurit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FULGURÍT (‹
fr. {i}; {s}
lat. fulgur „fulger”)
s. n. (GEOL.) Formațiune tabulară cu diametru mic și lungime de mai mulți metri, constituită dintr-o masă sticloasă formată din topirea rocii pe care a căzut fulgerul. Apare pe crestele munților, pe versanții văilor lipsite de vegetație, pe plaje și în deșerturi.
fulgurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulgurít s. n.,
pl. fulguríte