fulgurant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULGURÁNT, -Ă, fulguranți, -te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea
fig.) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. – Din
fr. fulgurant, lat. fulgurans, -ntis.fulgurant (Dicționar de neologisme, 1986)FULGURÁNT, -Ă adj. (
Franțuzism) Înconjurat de fulgere. ♦ Care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. [< fr.
fulgurant, cf. lat.
fulgur – fulger].
fulgurant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FULGURÁNT, -Ă adj. 1. înconjurat de fulgere. ◊ care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. 2. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt. 3. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător. (< fr.
fulgurant, lat.
fulgurans)
fulgurant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulguránt adj. m.,
pl. fulguránți; f. fulgurántă, pl. fulguránte