fulguire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. –
V. fulgui.fulguire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fulguíre s. f.,
g.-d. art. fulguírii; pl. fulguíri