fuduli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FUDULÍ, fudulesc, vb. IV.
Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din
fudul.fuduli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fudulí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se fuduléște, imperf. 3
sg. se fuduleá; conj. prez. 3
să se fuduleáscăfudulì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.