frunzărime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZĂRÍME s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ărime.
frunzărime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzăríme s. f., g.-d. art. frunzărímii