fruntaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu.
2. S. m. și
f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. –
Frunte +
suf. -aș.