frunzări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV.
Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. –
Frunză +
suf. -ări.frunzări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frunzărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. frunzărésc, imperf. 3
sg. frunzăreá; conj. prez. 3
să frunzăreáscăfrunzărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frunzărì v. a răsfoi, a spicui (după fr.
feuilleter).