frunzăreală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZĂREÁLĂ,frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.
frunzăreală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli