fruntășie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNTĂȘÍE,fruntășii, s. f. Faptul de a fi fruntaș(1) – Fruntaș + suf. -ie.
fruntășie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile