fruntaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu.
2. S. m. și
f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. –
Frunte +
suf. -aș.fruntaș (Dicționaru limbii românești, 1939)fruntáș, -ă adj. și s. De frunte, principal, notabil:
țăran fruntaș, un fruntaș în satu luĭ. Soldat distins (nu încă caporal), însemnat cu un galon de lînă (nefleter).
fruntaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fruntáș adj. m.,
s. m.,
pl. fruntáși; adj. f.,
s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșefruntaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fruntaș a. de frunte, principal. ║ m.
1. om de frunte;
2. notabil.