frumușel - explicat in DEX

frumușel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

frumușel (Dicționaru limbii românești, 1939)
frumușél, -ícă adj., pl. eĭ, ele. Cam frumos. Adv. Cîntă frumușel.

frumușel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frumușel a. frumos într´un grad mai mic: plăcut și drăgălaș.