frișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÍȘCĂ1, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. –
Et. nec.frișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÍȘCĂ2, friști, s. f. (
Pop.)
1. Nuia, vergea.
2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din
magh. fricska.frișcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)frișcă s. f. sg. spermă.
frișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)fríșcă f., pl.
ste și
ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung.
friskó, bluză).
Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert [!] prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă [!].
Fig. Fam. (în Mold.
flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V.
fîță.frișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fríșcă1 (produs lactat)
s. f.,
g.-d. art. fríșcăifrișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fríșcă2 (nuia, femeie tânără) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. fríștii; pl. friștifrișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frișcă f. cremă bătută. [Origină necunoscută].