friza - explicat in DEX

friza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

friza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRIZÁ², vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

friza (Dicționar de neologisme, 1986)
FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].

friza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)

friza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.

friza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).

friza (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Friza f. provincie în Olanda: 597.000 loc. (Frizon), cu cap. Leuwarden.