friz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIZ s. n. v. friză1.friz (Dicționar de neologisme, 1986)FRIZ s.n. Piesă de lemn îngustă, întrebuințată la fabricarea lamelor de parchet sau în tâmplărie. ♦ Chenar care încadrează o pardoseală de parchet în lungul pereților de care se prind tăbliile unei uși. [< fr.
frise].
friz (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)friz,
frizi, s.m. (reg., înv.) cal din Frizia.
friz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză.
Pol. fryz. Sec. XVII,
înv.friz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FRIZ, frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de tâmplărie (chenare de uși, lambriuri etc.) ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în lungul pereților și care este făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. –
Fr. frise.friz (Dicționaru limbii românești, 1939)friz m. (pol.
fryz, d.
Friese, Friesländer, Frizon).
Vechĭ. Cal de rasă frizonă.