frivolitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIVOLITÁTE, (
2)
frivolități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frivol; neseriozitate.
2. (La
pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din
fr. frivolité.frivolitate (Dicționar de neologisme, 1986)FRIVOLITÁTE s.f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate.
2. (
la pl.) Purtări, fapte ușuratice, neserioase. [Cf. fr.
frivolité].
frivolitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRIVOLITÁTE s. f. 1. însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (pl.) purtări, fapte ușuratice. (< fr.
frivolité)
frivolitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*frivolitáte f. (d.
frivol; fr.
-ité). Caracteru de a fi frivol. Lucru frivol, acțiune frivolă.
frivolitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frivolitáte s. f.,
g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe)
pl. frivolitắțifrivolitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frivolitate f.
1. caracterul celui frivol;
2. lucru frivol, secătură.