frivol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din
fr. frivole, it. frivolo.frivol (Dicționar de neologisme, 1986)FRIVÓL, -Ă adj. (
Despre oameni) Care se ocupă cu lucruri neserioase; ușuratic, neserios. ♦ (
Despre lucruri, fapte etc.) De nimic, neînsemnat. [< fr.
frivole, it.
frivolo, cf. lat.
frivolus – care prețuiește puțin].
frivol (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRIVÓL, -Ă adj. (despre oameni) care se ocupă cu lucruri neserioase; ușuratic. ◊ (despre lucruri, fapte, atitudine) lipsit de seriozitate; neînsemnat. (< fr.
frivole, it.
frivolo)
frivol (Dicționaru limbii românești, 1939)*frivól, -ă adj. (fr.
frivole, it.
frivolo, d. lat.
frivolus). Neserios, ușuratic:
om, caracter frivol. Adv. În mod frivol:
a trăi frivol.frivol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frivól adj. m.,
pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivólefrivol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frivol a. care nu-i serios.