frișcă - explicat in DEX

frișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRÍȘCĂ¹, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

frișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRÍȘCĂ², friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.

frișcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
frișcă s. f. sg. spermă.

frișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert [!] prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă [!]. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.

frișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fríșcă¹ (produs lactat) s. f., g.-d. art. fríșcăi

frișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

frișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frișcă f. cremă bătută. [Origină necunoscută].