frenologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din
fr. phrénologique.frenologic (Dicționar de neologisme, 1986)FRENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la frenologie; de frenologie. [Cf. fr.
phrénologique].
frenologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*frenológic, -ă adj. (d.
frenologie). De frenologie:
doctrină frenologică. Adv. Pin [!] frenologie:
a cunoaște frenologic caracteru cuĭva.frenologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frenológic adj. m.,
pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice