frenghie - explicat in DEX

frenghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

frenghie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
frenghíe, frenghíi, s.f. (înv.) 1. țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur sau de argint; brocart purpuriu. 2. brâu îngust și lung.

frenghie (Dicționaru limbii românești, 1939)
frenghíe f. (turc. frengi, brocat, d. frenk, franc, eŭropenesc). Vechĭ. Brocat.

frenghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frenghie f. 1. brocat: roche de belacoasă cu gurile de frenghie OD. 2. Buc. brâu îngust și lung. [Turc. FRENGHÍ, lit. stofă frâncească sau italiană].