frenologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia ar exista o relație directă între forma și mărimea diverselor regiuni ale creierului și craniului și diversele facultăți psihice ale individului. – Din
fr. phrénologie.frenologie (Dicționar de neologisme, 1986)FRENOLOGÍE s.f. Teorie idealistă potrivit căreia facultățile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului; pseudoștiință fundată pe această teorie. [Gen.
-iei. / < fr.
phrénologie, cf. gr.
phren – inteligență,
logos – știință].
frenologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRENOLOGÍE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr.
phrénologie)
frenologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*frenologíe f. (vgr.
phrén, phrenós, minte, spirit, și
-logie. V.
frenezie). Craniologie, studiu caracteruluĭ și a funcțiunilor intelectiale ale omuluĭ, bazat pe forma craniuluĭ. Această știință, părăsită astăzĭ, a fost fundată [!] de Germanu Gall († 1828), care susținea că după forma capuluĭ poțĭ cunoaște caracteru omuluĭ, ceĭa ce s´a constatat că e fals.
Localizarea sentimentelor nu e posibilă, dar
localizarea mișcărilor pare a fi bine probată.
frenologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRENOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. phren- „gândire, spirit” +
logos „studiu”)
s. f. Teorie emisă, în 1796, de medicul german
Fr. J. Gall, potrivit căreia există o corelație între caracterul și funcțiunile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. A exercitat o mare influență la începutul
sec. 19, întocmindu-se chiar hărți citoarhitectonice ale creierului. În prezent, a fost abandonată, impunându-se studiul localizărilor cerebrale.
frenologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frenologíe s. f.,
art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíeifrenologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frenologie f. studiul craniului omenesc a cărui conformațiune ar indica facultățile intelectuale ale unei persoane (după ipoteza lui Gall).