francmason (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din
fr. franc-mason.francmason (Dicționar de neologisme, 1986)FRANCMASÓN s.m. Membru al francmasoneriei; mason. [< fr.
franc-maçon].
francmason (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRANCMASÓN s. m. membru al francmasoneriei; mason. (< fr.
franc-mașon)
francmason (Dicționaru limbii românești, 1939)*francmasón m. (fr.
franc-maçon, d.
franc, liber, și
mason, zidar). Membru al uneĭ societățĭ francmasonice. – Se zice și numai
mason, ca fr.
maçon = francmaçon. V.
farmazon.francmason (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)francmasón (franc-ma-) s. m.,
pl. francmasónifrancmason (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)francmason m. cel inițiat în francmasonerie.