franciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din
fr. francium.franciu (Dicționar de neologisme, 1986)FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron.
-ciu, var.
francium s.n. / < fr.
francium].
franciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRÁNCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr.
francium)
franciu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRÁNCIU (‹
fr.; {s}
fr. France „Franța”)
s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr;
nr. at. 87,
m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil
223Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire
223 Fr = 21
min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.
franciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fránciu [
ciu pron. ciu]
s. n.,
art. fránciul; simb. Fr