franco (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÁNCO adv.,
adj. invar. În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în prețul de vânzare. ♦ Francat. – Din
fr.,
it. franco.franco (Dicționar de neologisme, 1986)FRÁNCO adv. Termen prin care se arată că taxele de transport pentru o marfă sunt plătite de expeditor. ♦ Francat. [< it.
franco].
franco (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRANCO1- elem. „francez”. (< fr.
franco-)
franco (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRÁNCO2 adv., adj. inv. indicație care arată că taxele de transport ale unei trimiteri poștale au fost plătite de expeditor. (< it.
franco)
franco (Dicționaru limbii românești, 1939)*fránco adj. fix și adv. (it.
franco. V.
franchez, franc).
Com. Cu taxa de transport plătită:
o marfă franco, o scrisoare trimeasă [!] franco. P. compozițiune [!] (
franco-românesc), V.
franc.franco (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRANCO (‹
fr.,
it.)
adj.,
adv. Termen internațional desemnând exceptarea, scutirea de la plata unor taxe (introdus în 1807 pentru corespondența oficială a armatei napoleoneene și universal acceptat în comerțul internațional și în relațiile poștale internaționale, începând cu 1815).
franco (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fránco adj. invar.,
adv.franco (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)franco a.
1. francat;
2. (în compozițiune) francez:
răsboiul franco-german.