fonon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONÓN, fononi, s. m. Particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor. –
Cf. fr. phone.fonon (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONÓN s. m. particulă fictivă asociată vibrațiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor. (< fr.
phonon)
fonon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonón s. m.,
pl. fonóni