fonomimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOMIMÍE, s. f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți). – Din
it. fonomimia.fonomimie (Dicționar de neologisme, 1986)FONOMIMÍE s.f. Reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (folosită mai ales la comunicarea între surdomuți). [Gen.
-iei. / cf. it.
fonomimia < gr.
phone – sunet,
mimos – imitator]
fonomimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOMIMÍE s. f. reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (între surdomuți). (< it.
fonomimia)