fonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOMETRÍE, fonometrii, s. f. Măsurare a intensității sunetelor. – Din
fr. phonométrie.fonometrie (Dicționar de neologisme, 1986)FONOMETRÍE s.f. Măsurarea intensității sunetelor. [Gen.
-iei. / < fr.
phonométrie, cf. gr.
phone – sunet,
metron – măsură].
fonometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOMETRÍE s. f. măsurarea intensității sunetelor. (< fr.
phonométrie)
fonometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonometríe (-me-tri-) s. f.,
art. fonometría, g.-d. art. fonometríei; pl. fonometríi, art. fonometríile