fonometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOMÉTRU, fonometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea intensității sunetelor – Din
fr. phonomètre.fonometru (Dicționar de neologisme, 1986)FONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității sunetelor. [< fr.
phonomètre].
fonometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOMÉTRU s. n. instrument folosit în fonometrie. (< fr.
phonomètre)
fonometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonométru (-me-tru)
s. n.,
art. fonométrul; pl. fonométre