fonetist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONETÍST, -Ă, fonetiști, -ste, s. m. și
f. 1. Fonetician.
2. Adept al ortografiei fonetice. –
Fonet[ică] +
suf. -ist.fonetist (Dicționar de neologisme, 1986)FONETÍST, -Ă s.m. și f. 1. Fonetician.
2. Partizan al ortografiei fonetice. [< fr.
phonétiste].
fonetist (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONETÍST, -Ă s. m. f. 1. fonetician. 2. adept al ortografiei fonetice. (< fr.
phonétiste)
fonetist (Dicționaru limbii românești, 1939)*fonetíst, -ă s. (d.
fonetic). Adept al ortografiiĭ fonetice.
fonetist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonetíst (
înv.)
s. m.,
pl. fonetíștifonetist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fonetist m. partizan al ortografiei fonetice.