fonetician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONETICIÁN, -Ă, foneticieni, -e, s. m. și
f. Persoană specializată în fonetică; fonetist. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. phonéticien.fonetician (Dicționar de neologisme, 1986)FONETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în fonetică; fonetist. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / < fr.
phonéticien].
fonetician (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONETICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în fonetică; fonetist (1). (< fr.
phonéticien)
fonetician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foneticián (-ci-an) s. m.,
pl. foneticiéni (-ci-eni)