fleșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÉȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor.
2. Partea din spate a afetului unui tun.
3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din
fr. flèche.