fleșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÉȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor.
2. Partea din spate a afetului unui tun.
3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din
fr. flèche.fleșă (Dicționar de neologisme, 1986)FLÉȘĂ s.f. 1. Acoperiș foarte înalt în formă de săgeată, folosit la turnurile monumentale.
2. Partea din spate a afetului unui tun.
3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică a corpului spre înainte. ◊
Atac în fleșă = atac repede, ca săgeata. [< fr.
flèche].
fleșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLÉȘĂ s. f. 1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. (< fr.
fléche)
fleșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fléșă s. f.,
art. fléșa, g.-d. art. fléșei; pl. fléșe