fleșcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV.
1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc.
2. Refl. (Despre fructe) A se muia;
fig. (despre oameni) a se moleși. –
Fleașc +
suf. -ăi.