flaimoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (
Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. –
Et. nec.flaimoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.
flaimoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flaimóc (
pop.)
(flai-) s. m.,
pl. flaimóci